第３回ルーマニア語コンテスト
第１位
中川原俊輔様（Shunsuke NAKAGAWARA）
作文名：Lipsa de veşti e semn bun sau rău?
Lipsa de veşti e semn bun sau rău?
ce am găsit în România
de Shunsuke NAKAGAWARA
スピーチの映像（ルーマニア語字幕付き）スピーチの映像（日本語字幕付き）Doamnelor și domnilor,
De când am început să învaţ limba româna acum câţiva ani, am avut minunata ocazie să vizitez diferite oraşe mari și mici, cât şi regiuni rurale ale României. Totul era foarte exotic şi interesant încât am crezut că am găsit originea peisajului european, ceea ce îi poate face pe vest-europeni să simtă că acest peisaj este exact ca cel văzut de proprii lor părinţi cu mult timp înainte. Am simţit acelaşi lucru când am vizitat pentru prima oară în viaţa mea China, acum 30 de ani. Peisajele simple şi mirosul acelor străzi aşa cum le-am văzut şi simţit eu, în acelaşi fel le-au simţit şi părinţii mei în timpurile lor. Deci cred că acest aspect al României ar trebui fi utilizat mai efectiv în promovarea turismului în România, dar ceea ce am găsit eu a fost ceva total diferit. Am găsit ceva mult mai important, la voi românii care locuiţi în Japonia. Noi japonezii am pierdut acest lucru cu mult timp în urmă. Voi sunteţi România pentru mine. În discuţiile mele cu voi, românii din Japonia, am descoperit că voi trăiţi într-o societate mult mai caldă decât a noastră. Este o zicală în limba japoneză care spune: Lipsa de veşti e semn bun. Am folosit această zicală ca o scuză când locuiam în Moscova şi vorbeam cu familia şi rudele mele departe de casă la fel ca voi acum. Dar voi faceţi exact invers. Pentru voi, ”Lipsa de veşti e semn rău”. Voi sunteţi mereu conectaţi cu familia, rudele şi prietenii voştri de acasă şi ştiu că vorbiţi cu ei aproape zi de zi, fie că vă sfătuiţi cu cine să votaţi la alegerile prezidenţiale fie că discutaţi despre vecinul de alături. Dar nu din simplul motiv că sunteţi departe unii de alţii ci datorită obiceiurilor voastre de sute de ani. Pot spune că voi sunteţi norocoşii dezvoltării internetului din acest punct de vedere. De exemplu: În timpul orei de limba română profesoara mea primeşte de obicei beepuri pe telefon din România, şi sună înapoi: „Alo...mami.....da.....ce e ? N-ai mâncat nimic ? Păi de ce măi mami? A....da? Păi....du-te la bucătărie şi mănâncă mămăliga gătită ieri......” Când o văd pe profesoara mea vorbind aşa, simt o senzaţie de bucurie şi căldură care mă face fericit ca om. Observând acest comportament al vostru, aş putea spune cu puţină invidie că viitorul României este unul promiţător, o societate bazată pe iubire foarte diferită de aceea în care părinţii abuză şi căteodată îşi omoară proprii copii, sau de aceea în care oamenii bătrâni inocenţi sunt înşelaţi cu sume mari de bani, cum vedem mereu la televiziunea japoneză. Nimic nu este mai important decât legătura dintre oameni bazată pe iubire, mult mai presus decât banii şi interesele materiale. În discursul meu de anul trecut v-am spus că învaţ limba română pentru că vreau să regăsesc ceea ce am pierdut noi Japonezii. Asta am găsit eu în voi, România, căldura voastră sufletească. Vă mulțumesc pentru atenție. 
Shunsuke Nakagawara
|
|